Nimfa de la Muncii, o telenovelă cu final incert

Monumentele de for public – busturile, statuile, fântânile, etc. ajung, odată cu trecerea timpului, să definească și să reprezinte zona în care au fost ridicate. E și cazul unui monument azi considerat pierdut – Nimfa din Bariera Vergului. Încerc să reconstitui istoria ei, de la apariție la dispariție, ca un demers de recuperare a memoriei urbane bucureștene. Pentru aproape 70 de ani, Nimfa a fost un simbol al unei zone pe care azi o tranzitezi rapid cu metroul, tramvaiul sau mașina și n-ai timp să privești în jur – Piața Muncii. Continue reading Nimfa de la Muncii, o telenovelă cu final incert

Street Delivery X | Amprenta de Carbon | Mobilizează-ți strada!

11013626_10153401929832074_2017774130757539974_n

Ai o idee care ar putea schimba fața orașului într-una mai prietenoasă? Tema Street Delivery X e Amprenta de Carbon. Înscrie-te pe www.street.delivery până pe 31 mai 2015.
10 dintre cele mai bune proiecte vor fi premiate cu 10.000 euro. Ceea ce nu înseamnă că nu vor fi găzduite și alte idei mișto sau care nu au nevoie de finanțare!
EVENT

SAM_2870

▲ 10 ani | 10 proiecte pentru oraș | 10.000 € | Ai la dispoziție 10 zile ▲

Reducerea producției de deșeuri, reciclarea creativă, îngrijirea spațiilor verzi, alternative de transport, reducerea emisiilor de noxe și a nivelului de praf — încep pe o stradă și continuă în tot orașul. Asta îți propune Street Delivery la aniversarea sa de 10 ani: o mutație reală în felul în care privim orașul din prisma schimbărilor climatice, oferind soluții pentru diminuarea efectelor lor asupra mediului și oamenilor.

Street Delivery este prototipul unui micro-univers urban, strada valorificată ca bun public, așa cum ar trebui ea să fie. Un eveniment responsabil care își responsabilizează participanții, o platformă pentru ideile care contribuie la un oraș mai prietenos. În 10 ani, Street Delivery s-a și aglomerat peste măsură, dovadă că nevoia de spațiu public este stringentă. Din păcate, proiecte și idei fantastice au ajuns uneori să fie acoperite de zgomotul de fond. Așa că, odată cu SDX, întreg evenimentul este regândit pentru a pune în valoare ideile care schimbă orașul. Continue reading Street Delivery X | Amprenta de Carbon | Mobilizează-ți strada!

Da, am avut Piața Marx-Engels în București!


Dincolo de zona Garii de Nord, in continuarea cartierului Grivita, se intind Bucurestii Noi, dupa cum indica si bulevardul principal. Este o fosta comuna suburbana devenita cartier al capitalei, extins si modernizat in in anii comunismului. In aceasta zona am gasit ceva surprinzator, de care nu stiam pana acum. –>

1950s-1960s-buc-noi
La inceputul anilor ’50, cand Romania populara isi revenea dupa al Doilea Razboi Mondial, a inceput constructia de locuinte muncitoresti, mai intai ca microraioane experimentale. Astfel, in 1953-1955, a aparut un ansamblu de locuinte de inspiratie sovietica/stalinista pe bd. Bucurestii Noi, ansamblu cu care Capitala RPR se mandrea pe ilustratele postale.

1956-cinema-infratirea-intre-popoare-buc-noi-teatrul-masca
Cinematograful “Infratirea intre popoare”, nou-nout in 1956

Ansamblul este alcatuit dintr-o serie de blocuri de joasa inaltime, dispuse simetric. Punctul central il constituie o cladire ce aduce un pic cu vechiul Teatru National. Este vorba de Cinematograful “Infratirea intre popoare”, un nume propagandistic care reflecta perfect ideologia regimului de democratie populara. In ilustrata de mai sus (anii ’60), cladirea arata in principiu ca la inaugurare.

Elementele neoclasicizante, specifice arhitecturii staliniste, negau progresul modernist interbelic si duceau limbajul estetic spre un paseism clar, o intoarcere la vremurile de dinaintea avangardei din primele decenii ale secolului 20. Propaganda era prezenta oriunde, asa ca pe fatada cladirii se poate remarca motivul repetitiv al stelei socialiste in 5 colturi.

1960s-buc-noi
Anii au inceput sa se scurga peste complexul de cladiri si albumele familiior mutate aici au inceput sa se umple de poze. Iata una dintr-o colectie personala din acel deceniu.

“Bomba” a venit atunci cand, scotocind prin Arhivele Nationale, am dar peste un act important pentru istoria orasului. Decretul nr. 193/1971 al Consiliului de Stat al RSR atribuia scuarului din fata Cinematografului “Infratirea intre popoare” denumirea de Piata Karl Marx-Friederich Engels!

Asadar, am avut si in Bucuresti un loc public numit dupa parintii socialismului stiintific, asa cum era regula in toate tarile din spatele Cortinei de Fier. Karl Marx (dr.) si Friederich Engels (st.) au capatat, in anii hegemoniei URSS, statui peste statui, nume de strazi si piete in toti satelitii Uniunii Sovietice.

Decretul este semnat de Presedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, inca nedevenit intaiul Presedinte al Republicii pe atunci (evenimentul a avut loc trei ani mai tarziu, in 1974).

Foaia principala a Decretului, prinsa cu snur tricolor intr-o mapa ingrijita purtand pe ea stema socialista, are si o anexa. In anexa, este desenata in tus configuratia simplificata a zonei, ca suport pentru textul decretului.

La mijlocul anilor ’60, viitoarea Piata Marx-Engels era un loc linistit si anost, aflat oarecum la margine de Bucuresti. In spatele nou-construitelor blocuri erau aceleasi case taranesti, aceleasi cocioabe si acelasi stil de viata ca la 1900 sau poate chiar mai jos. Desi scuarul central purta un nume pompos, zona tot una periferica ramanea.

In prezent, zona este mult mai aglomerata. Pe langa valurile succesive de constructii socialiste ulterioare blocurilor initiale, au aparut si constructii contemporane, inghesuite pe vechi parcele de case cvasi-taranesti – haos urbanistic. Aglomeratia in trafic tine pasul cu zilele noastre, dar cel mai important, Piata Marx-Engels si-a pierdut numele.

Dupa ce, in baza deciziei Guvernului Romaniei, s-a infiintat in 1990 Teatrul Masca, acestuia i-a fost atribuit vechiul sediu al Cinematografului “Infratirea intre popoare”, cazut in paragina. In anii recenti, au inceput renovarile la cladire, aceasta fiind si tema de campanie electorala in colegiul respectiv.

In prezent, fosta Piata Marx-Engels se lauda cu fatada renovata tipator a Teatrului Masca (serios, doar fatada de la strada), un loc de joaca pentru copii, pavele ieftine care au inlocuit asfaltul si borduri “de unica folosinta”. In spatele ansambului de factura sovietica, aceleasi cocioabe, dintre care unele au capatat termopane si izolatii termice cu impact coloristic extrem asupra fatadelor.

Recent, Teatrul Masca s-a mutat din acest sediu, care a fost declarat cladire cu risc seismic. Vechiul cinematograf zace azi abandonat, in loc sa fie un centru cultural care sa deserveasca oamenii zonei.