Cât de liniștită părea vara lui ’88 la București în plin ceaușism scelerat, în 10 poze

➲ CONTEXT

În vara lui 1988, cineva s-a plimbat prin centrul Capitalei și a făcut niște poze. N-ar fi nimic special legat de asta, numai că vorbim de anii ’80, deceniul când primul Președinte al României, Nicolae Ceaușescu, a decis că vrea un oraș nou. În viziunea regimului comunist naționalist Ceaușescu, Capitala Republicii Socialiste România trebuia să se alinieze dezvoltării Patriei socialiste și să reflecte stilul de viață al omului nou, într-o societate socialistă multilateral dezvoltată. Vezi ►AICI◄ ce zicea propaganda regimului despre transformarea Bucureștilor. Reconstrucția era motivată oficial de urmările cutremurului din 1977. ►AICI◄ este un bilanț al reconstrucției de până în 1979, peste “vetrele durerii”.

În București și în toată țara se luau alimente pe cartelă, nu prea era curent electric, iar teroarea psihologică domnea peste tot, instituită de Securitate, organul de represiune principal în România comunistă. Austeritatea dusă la extrem era compensată cu parade grandioase închinate iubitului conducător și genialei sale soții – tovarășa Academician Doctor Inginer Elena Ceaușescu, savant de renume mondial, Zilei Naționale (23 August), etc. Cetățenii erau obligați să se bucure și să sărbătorească, că aveau chef sau nu.

Revenind la București, multe zone și-au schimbat atunci aspectul. Din Obor până în Victoriei (vezi ►AICI◄ cum s-a tranformat Piața Victoriei), din Tineretului până în Vitan, din dealul Arsenalului până la Piața Unirii, orașul vechi a dispărut și a făcut loc orașului nou. În zona centrală, orașul nou se numea Centrul Civic, oficial, Ansamblul Politico-Administrativ cu bijuteria coroanei, Casa Republicii (azi Parlamentul/Casa Poporului). Avem ►AICI◄ un set de poze incredibile de pe șantierul colosului. Era cald. Pe străzi, oamenii își vedeau de grijile cotidiene, mult prea preocupați de viața de zi cu zi pentru a conștientiza cu adevărat dimensiunea transformărilor prin care trecea orașul lor. Să vedem pe unde s-a plimbat omul cu camera și ce i-a atras atenția. Continue reading Cât de liniștită părea vara lui ’88 la București în plin ceaușism scelerat, în 10 poze

București 1979: orizont Scînteia

După cutremurul din 1977 regimul Ceaușescu a început, încet-încet apoi din ce în ce mai accelerat, “reconstrucția” Capitalei României socialiste. De fapt, reconstrucția nu a însemnat numai refacerea într-un stil mult mai auster a unor edificii de dinainte de război prăbușite sau transformarea în hibrizi a unor clădiri vechi prăbușite parțial care au primit componente noi. A însemnat distrugerea la scară largă, mai ales în anii ’80, a orașului vechi, pentru a se ridica un nou centru civic, practic Bucureștii ceaușiști atât de râvniți de întâiul Președinte al țării.

Momentul în timp este însă 1979 pentru acest articol. Publicația este Scînteia, notoriul organ de presă al Partidului Comunist Român. La doi ani și jumătate de la marele cutremur, regimul se mândrea deja cu începutul operei de reconstrucție pe ceea ce numea propagandistic “vetrele durerii”, cicatricile lăsate de seism în țesutul urban al Bucureștilor. Din nefericire, apariția noilor imobile pe care le vom vedea în continuare a stricat aspectul unor zone vechi și a constribuit semnificativ la anonimizarea lor. Citiți mai întâi acest articol, pentru clarificare.

SAM_2948Voi reda în continuare, cu italic, articolul din Scînteia, observațiile mele fiind cu litere normale. În reproducerea articolului am menținut grafia limbii române de la acea dată. Apoi, vedem cum arată aceste “minuni” ceaușiste în zilele noastre. Continue reading București 1979: orizont Scînteia

Institutul Medico-Legal, un cadavru optzecist

00 copÎn vremea când România făcea istorie prin munca de pionierat a unora din vârfurile sale, Capitala a căpătat o clădire-simbol ridicată pe malul Dâmboviței, nu departe de ceea ce azi numim Piața Unirii (Piața Mare pe atunci). Institutul Medico-Legal din Capitală a activat 93 de ani în edificiul inițial, însă, în ciuda realizărilor în domeniu, clădirea nu a scăpat de tăvălugul ceaușist demolator. Acest articol este despre despre mărirea și decăderea acestui edificiu aproape șters din memoria colectivă bucureșteană. Cum a apărut el, cum a dispărut și mai ales ce se găsește în prezent acolo. Continue reading Institutul Medico-Legal, un cadavru optzecist

Cum a înghițit Matei Basarab un Labirint întreg


Seria articolelor despre Bucurestii disparuti sub lama buldozerelor ceausiste in anii ’80 continua. Deoarece noul Centru Civic necesita cai de acces catre el, distrugerile s-au extins si dincolo de cartierul evreiesc. Celebra strada Labirint a cazut victima sistematizarii, fiind transformata in mare parte intr-un bulevard nou, „Matei Basarab”. Cum era strada Labirint inainte si cum s-a ajuns la situatia din prezent vom vedea din fotografiile in exclusivitate, hartile si schemele care urmeaza: –>

Inainte de demolari, str. Labirint unea Calea Vacaresti de Calea Calarasilor, asa cum am indicat pe harta de mai sus, din 1963. Din perioada interbelica si pana spre finalul anilor ’60, str. Labirint a purtat denumirea de str. Mitropolit Ghenadie Petrescu, Episcop al Argesului in a doua jumatate a secolului 19.

Incepea din Piata Cauzasi, intersecta str. Mircea-Voda (afectata si ea grav de demolari), traversa strazile Anton Pann si Romulus, continuand str. Matei Basarab. La intersectia cu str. Parfumului se gasea cladirea Sfatului Popular al Raionului Tudor Vladimirescu, actuala Primarie a Sectorului 3. Mai departe, str. Labirint intersecta strazile Traian, Valeriu Braniste, Popa Nan, Delea Noua (dintre cele importante) si ajungea, in final, in Calea Calarasilor.

Tronsonul care face obiectul articolului este cuprins intre str. Parfumului si Calea Calarasilor. Primaria Sectorului 3 este punctul de pornire. Gratie domnului Cristian Malide, avem un set de fotografii in premiera, realizate in anii’80, inainte ca zona sa fie mutilata. Dl. Malide locuia pe str. Labirint la nr. 70, intr-o casa de pe coltul cu Parfumului, vis-a-vis de Sfatul Popular.

O comparatie arata cat s-au schimbat lucrurile in aproape 25 de ani. Ambele imagini sunt luate din dreptul Primariei (str. Parfumului se face in dreapta). Sus, vedem str. Labirint, pietruita, serpuind inainte spre str. Traian – un cartier linistit, cu case vechi, joase si multa verdeata. Jos – noul bd. Matei Basarab, obtinut prin demolari. Curba strazii Labirint a fost „indreptata”.

Chiar dupa casa din extrema stanga a pozei, se afla ultimul imobil de pe str. Labirint, inainte ca aceasta sa fie sectionata: Casa de Casatorii (Oficiul de Stare Civila) a Sectorului 3.

Casa dlui. Malide se vede in aceasta fotografie de iarna, luata dinspre actuala str. Matei Basarab, mergand spre Parfumului. Pe dreapta se observa Primaria.

O perspectiva asemanatoare, dar din timpul verii – casa dlui. Malide este acoperita de un visin in fotografia veche. Str. Labirint cotea la stanga dupa intersectia cu Parfumului, formand o curba. Totul a fost distrus, iar imaginea din prezent infatiseaza o artera rutiera anonima si neinteresanta.

Revenind la un detaliu din fotografia veche, se observa in capat blocul inalt de pe strada Traian, ridicat in anii ’70.

O vedere a aceluiasi tronson de strada, dar luata de pe acoperisul casei dlui. Malide. In prim-plan dreapta este acoperisul casei vecine – Casa Sacalis, situata la nr. 72. Cadru imposibil de replicat, acest punct din str. Labirint nu mai exista.

Tot din dreptul Primariei Sectorului 3 este luat si acest cadru, cu str. Labirint mergand spre str. Traian. Casa din prim-plan stanga (cu verdeata multa langa ea) este aceeasi cu cea din stanga-jos, fotografia anterioara. Mai sunt insa alte detalii interesante de analizat:

Din frontul de cladiri de pe dreapta, iese in evidenta una cu etaj si clopotnita. Avem de-a face cu o imagine rara a Azilului Calist, un lacas de care nu stiam pana acum si, desigur, nefotografiat. Urmeaza selectii din textul furnizat de dl. Cristian Malide, cu adaugirile mele.

In 1871, Epitropia Bisericii Delea Noua (situata pe vremuri in capatul str. Labirint dinspre Calea Calarasilor) a hotarat construirea unui nou lacas. Enoriasii nu au strans insa suma de bani necesara. Ajutorul a sosit de la Arhiereul Calist Stratonikias (1800-1885), Vicar al Mitropoliei, care a donat restul banilor. Lucrarile de constructie au inceput in 1872 si au continuat pana in 1875.

Dupa sfintirea noii biserici, Calist a cumparat casa si terenul din str. Labirint nr. 78, unde a construit un corp de cladire compus din 6 camere, destinat batranilor singuri, corp numit Azilul Calist. Azilul era o cladire mare, cu intrare monumentala, curte interioara si acoperis rotund, caracteristic. In varf avea o clopotnita. Prin forma constructiei, urma usoara cotitura a strazii Labirint din aceasta zona. Fotografia de mai sus este facuta din podul casei dlui. Malide, printr-o crapatura aparuta in calcanul casei la cutremurul din 1977. Pe fundal, acelasi bloc inalt de pe str. Traian.

Tot de pe acoperisul casei din str. Labirint nr. 70, dl. Malide ne ofera o panorama a imprejurimilor. Acoperisul Azilului Calist se ridica maiestuos dintre casele joase si vegetatia abundenta. Azilul si imprejurimile patriarhale au fost demolate in 1987.

Un alt detaliu esential al fotografiei de la care am pornit se gaseste pe fundal: o casa in stil neo-romanesc, la coltul strazii Labirint cu str. Slt. Alexandru Moga. In departare, blocul de pe Traian.

In continuare, ne vom referi la schema de mai sus. Pe ea, am marcat segmentul strazii Labirint relevant pentru acest articol. Strada initiala este marcata cu galben. De la Primaria Sectorului 3 si Casa de Casatorii (verde) inspre str. Traian porneste noul bd. Matei Basarab (rosu), bordat de blocuri anoste de 4 etaje. Curba strazii Labirint este inchisa de blocul L119 (albastru), se continua prin spatele celorlalte blocuri si redevine strada normala abia dupa intersectia cu Traian.

Casa de pe coltul cu str. Moga exista si astazi, este renovata si se afla pe curba blocata a strazii Labirint, devenita o zona extrem de linistita si putin circulata. De la Parfumului la intersectia cu Traian, numerele pare (partea dreapta a str. Labirint) au fost demolate, inclusiv casa dlui. Malide si Azilul Calist.

O privire actuala de ansamblu in lungul curbei strazii Labirint (sus) si acelasi tronson, vazut de la intersectia cu str. Moga inspre str. Traian (jos). In dreapta sunt parcarea si spatele blocurilor de pe noul bd. Matei Basarab.

Pe acest segment blocat din str. Labirint gasim, ca pe multe stradute din zona, o sinteza de stiluri arhitectonice, de la case foarte vechi (cea din stanga – datata 1877) pana la vile din anii ’30 (dreapta).

In apropiere de intersectia cu str. Valeriu Braniste, str. Labirint reintra pe aliniamentul initial, insa largita, ornata cu blocuri si cu denumirea de bd. Matei Basarab, care se continua in directia Caii Calarasilor. Ultima cladire de epoca de pe str. Labirint originala: o casa bine intretinuta.

Pentru multi soferi bucuresteni, noua strada (noul bulevard) Matei Basarab este cunoscuta pentru faptul ca se infunda intr-o cladire. Obligatoriu, soferii trebuie sa o ia pe str. Traian, altfel drumul este blocat.

Din partea opusa, venind dinspre Calea Calarasilor, masinile trebuie sa faca usor dreapta pe str. Labirint veche, pana la intersectia cu Traian, unde trebuie sa iasa de pe str. Labirint (urmeaza bucla infundata!) si sa se reincadreze pe bd. Matei Basarab. Superb.

La demolarea zonei in 1987 si la trasarea noului bulevard, casa figurata cu galben si pe schema de referinta cu str. Labirint, si pe vederile aeriene de mai sus, impreuna cu anexele ei, nu au putut fi demolate. A rezultat un bulevard nefunctional si de tot rasul.

Casa, de o marime considerabila, face parte dintr-un tandem, „sora” ei aflandu-se pe str. Labirint. Ambele imobile au intrare prin curtea interioara, aflata fix pe locul carosabilului noului bulevard.

Din discutiile purtate cu un fost militian din zona, se pare ca imobilul-obstacol a apartinut unor pocaiti, jucand rolul de casa de rugaciuni. Acesti pocaiti trebuie sa fi avut bani si relatii inainte de 1989, pentru ca o casa in calea unui bulevard comandat de Ceausescu nu avea nicio sansa. Cum ar fi fost bd. Unirii gatuit de case razlete, ramase nedemolate?

O privire din vechea strada Labirint catre casa-obstacol (2009). Bulevardul nou se opreste pur si simplu acolo.

Ei bine, nu va mai faceti griji! Primarul Oprescu a rezolvat-o! Folosindu-si aptitudinile notorii de negociator experimentat, independentul nr. 1 a reusit sa ii dea pe pocaiti afara si sa demoleze casa si anexele! Astfel, visul lui Ceausescu s-a implinit, iar bd. Matei Basarab este functional! Imaginea corespunde celei de mai sus din 2009, luata din str. Labirint.

Asa arata situatia din sens opus. Fostul militian spune ca operatiunea n-a durat nici 3 zile, s-a lucrat si noaptea sa se niveleze terenul.

O parte din anexele fostei case-obstacol a ramas in picioare (sus): s-a demolat strict cat a fost necesar. Casa-sora de pe Labirint a ramas intacta. Intre timp, a fost reabilitata termic. Se aude ca, dupa asfaltare si stabilirea fluxului de trafic, pe noul bd. Matei Basarab vor circula si troleibuze.

Astfel, avem inca o artera anonima, care ar putea semana cu orice strada din orice oras provincial. Blocurile plictisitoare de 4 etaje nu au nimic deosebit, servesc un scop pur utilitar, in contrast frapant cu cartierul distrus, dar imortalizat, din fericire, de dl. Malide.

Bd. Matei Basarab se infrateste astfel cu tronsonul din Calea Calarasilor sistematizat tot in a doua jumatate a anilor ’80, completand noua imagine de cartier-dormitor a unei zone care in trecut avea un farmec aparte.

In final, o recapitulare pe tronsoane (1-6) a traseului sinuos al strazii Labirint. Tronsonul 1, (Calea Vacaresti – str. Mircea-Voda), a fost sters de pe harta in 1985, laolalta cu Piata Cauzasi, str. Cauzasi, Calea Vacaresti, Piata Sf. Vineri, Calea Dudesti si marea parte a cartierului evreiesc.

Str. Labirint ramasa incepe din str. Mircea-Voda. Din ratiuni care ma depasesc, tronsonul 2, (Mircea-Voda – Romulus), poarta in prezent denumirea de „str. Cauzasi”, un fals istoric grosolan. Aceasta nu este str. Cauzasi originala! Cea originala continua str. Labirint din Piata Cauzasi si mergea jos in Splai. La intersectia cu acesta se ridica vechiul Institut Medico-Legal. Pe locul vechii strazi Cauzasi trece bd. Unirii.

Tronsonul 3 (Romulus – Parfumului) poarta denumirea de „str. Matei Basarab”. Str. Matei Basarab initiala mergea doar din Calea Calarasilor pana in str. Romulus. Atat. In acord cu decizia idioata de a denumi tronsonul 2 „Cauzasi”, tronsonul 3 a fost denumit „Matei Basarab” in vederea constructiei si prelungirii noului bulevard.

Tronsonul 4 este curba inchisa intre blocuri. Practic, de aici incepe oficial str. Labirint actuala. Ca delimitare, tronsonul 4 este cuprins intre strazile Parfumului si Traian.

Tronsonul 5, singurul functional din vechea str. Labirint, care poarta inca numele, este cuprins intre str. Traian si noul bd. Matei Basarab.

Ultimul tronson, al 6-lea, preia aliniamentul vechii strazi Labirint si, sub numele de „Matei Basarab”, merge in Calea Calarasilor.

Pentru o plimbare serioasa pe str. Labirint si pentru a intregi „tabloul”, cititi articolul Aventurierului. Are fotografii de ieri si de azi si explica punctual ce s-a demolat si ce a ramas.

In incheiere, multumesc inca o data domnului Cristian Malide pentru amabilitatea de a oferi fotografiile istorice cu str. Labirint. De asemenea, panoramele cu bd. Matei Basarab si casa-obstacol sunt luate de pe norc.

UPDATE! – Iata o reactie interesanta la citirea articolului: “Problema cu incercarile astea de documentare ale “oraselor disparute” e ca dupa ce privesti la poze parca mai degraba intelegi rostul demolarilor decit agitatiile istorizatilor.” – Mircea Popescu.