Marian Godină și noul val de etică kantiană. Obediența oarbă față de autoritate

Pe Internet a apărut o dezbatere legată de filmulețul în care o doamnă mai în vârstă este reținută cu forța de către 12 polițiști și dusă la secție pentru că a refuzat să se legitimeze în scopul aplicării unei amenzi pentru traversare ilegală.

S-au format două tabere de opinie: una în jurul eroului popular-justițiar Marian Godină, care susține că fără obediență absolută în fața legii nu vom ajunge nicăieri ca societate și cea a persoanelor care consideră aplicarea legii în acest caz abuzivă.

Marian Godină este parte a unei noi mișcări de inspirație calvinistă promovată în spațiul public românesc. Nu întâmplător această mișcare apare în Transilvania, având alți câțiva reprezentanți care s-au inspirat din etica nemțească – Erwin Albu de exemplu, proaspătul membru al USR care apare mereu lângă Nicușor Dan, gruparea de policieni promovați în jurul lui Iohannis, etc.

Istoricește, vechile tradiții germane legate de datorie, respectarea literei legii și obediență față de autoritate s-au cristalizat în etica lui Immanuel Kant.

O perspectivă Kantiană asupra legii înseamnă că dacă în lege scrie că trebuie să legitimezi o persoană pentru orice faptă contravențională și dacă acea persoană nu prezintă actele trebuie să folosești forța pentru a o aresta, nefiind în puterea agentului care aplică legea să creeze excepții.

Dacă un om ar fi abilitat să creeze excepții înseamnă că legea nu ar mai avea caracter absolut și dacă nu ar mai avea caracter absolut înseamnă că ar fi aplicată discreționar în cazul unor persoane, pe când altele ar fi tratate preferențial.

E ușor de văzut de ce perspectiva kantiană apare drept superioară pentru unele persoane. Ea a apărut într-un moment în care instituțiile-reminiscențe feudale încă mai aplicau legea “după ureche” și serveau intereselor celor de sus. Godină s-a pus în mijlocul unui scandal în care superiorii săi refuzau aplicarea amenzilor unor persoane cu “ștaif” și a impus imperativa categorică în aplicarea amenzilor față de TOȚI membrii societății, astfel încât nimeni nu poate să fie deasupra legii. Godină este esențialmente eroul kantian al aplicării legii, “pereat mundus, fiat ius”.

Limitele acestor principii germane sunt evidente pentru oricine a citit istorie. Obediența față de lege înseamnă până la urmă supunerea necondiționată față de o autoritate. Când autoritatea, chiar și democratic aleasă, se comportă abuziv și demonic, cei care ascultă orebește de lege se poartă prin definiție abuziv și demonic.

Așa a ajuns ca o populație de oameni educați, buni prin natura lor, să permită ridicarea la putere a partidului Național-Socialist German și să stea pasivă în fața ororilor pe care liderii naziști le puneau în practică, în ceea ce Hannah Arendt numea “banalitatea răului”.

Autoarea, de origine evreu-german, scria în cartea “Eichamn în Ierusalim” despre organizatorul Holocaustului că nu simțea nicio vină pentru ceea ce făcuse și nici ură din partea semenilor săi. “Își făcuse datoria… nu numai că a respectat ordinele superiorilor, dar a respectat și legea.” (programul de exterminare a everilor devenind, la un moment dat, imperativ prin legile oficiale ale Germaniei Naziste).

Evident, legea nu are nicio valoare dacă nu este respectată. Evident, se adună multă frustrare socială dacă legea este respectată numai de “fraieri” în timp ce “șmecherii” găsesc moduri de a o ocoli.

Pe de altă parte, în ultimii ani după război, mai ales în contextul proceselor de la Nuremberg si de la Haga, etica modernă europeană s-a depărtat mult de ideea de obediență oarbă. Ordinele și legile trebuie ascultate dacă prin aplicarea lor nu se produce un rău mai mare. Sunt admise excepții de la lege în cazuri de necesitate, în cazuri sociale, atunci când atingerea valorilor sociale este atât de mică încât sancționarea unei persoane ar produce mai mult rău în familia sa (cazurile de notorietate când o familie a luat o găină rătătcită, etc.).

Godină este fără doar și poate eroul de care era nevoie într-o societate în care arbitrarul și feudalismul instituțional își făceau de cap. Însă persoane ca Godină nu își pot duce etica foarte departe. Inevitabil ajung la limite, iar arestarea unei bătrâne pentru traversarea ilegală este începutul acelor limite.

Câteodată am teama că
oamenii cred că fascismul va veni în costume de scenă
purtate de arătări și monștri
ca în filmele fără sfârșit despre Naziști.

Fascismul vine ca prietenul tău.
îți va reda onoarea,
te va face mândru.
îți va proteja casa,
îți va da de muncă,
va face curat în cartier,
îți va reaminti cât de mare ai fost cândva
va elimina pe cei infecți și corupți,
îi va elimina pe toți cei care nu sunt ca tine.

Nu va veni strigând
“Programul nostru înseamnă miliții, închisori, deportări, război și persecuții!”
– Michael Rosen

Guest post: Poliția – forța progresului social în societatea românească

Citeam zielele trecute un comentariu despre modul în care noi, românii, n-am schimbat un regim rău cu unul bun, ci un regim cu un PR prost cu unul cu un PR excelent. Probabil că e mai degrabă expresia unei profunde dezamăgiri, decât a unei realități. ȘI totuși. Haideți să citim evenimentele din ultimele săptămâni în altă grilă. La unul dintre cele mai bune licee din București izbucnește un scandal. Am scris și cu alte prilejuri despre împrejurările cel puțin suspecte în care s-a încercat terfelirea imaginii unui profesor de matematică. Concomitent, un agent de circulație își descoperă talentele literare.

Profesorul sever și rigid versus polițistul bun și sensibil

În povestea care se țese nu odată cu ajutorul unor jurnaliști de moralitate îndoielnică avem următoarele personaje. Profesorul de matematică cu nume predestinat Severius Moldoveanu despre care lucrătorii din presă – cu greu putem să-I numim jurnaliști – publică informații la a treia mână. Sursa informațiilor lor este un blog al unei mame a cărei fiică este colegă cu presupusul elev umilit, elev care nu depune nici o plângere. În fine, să nu ne împiedicăm în ”detalii”. Portretul este al unui individ sever, rigid și insensibil care dorește să umilească elevii. Presa, cum bine s-a afirmat de atâtea ori, nu se mulțumește să ne informeze. Dacă ne-ar informa am afla că există suspiciuni cu privire la sursele acestor informații. Dacă ne-ar informa poate ar cita-o pe și Emilia Șercan. Într-o ”postare-investigație” ea arăta cum Alexandru Cumpănașu, un acolit al lui Gabriel Oprea, publica pe site-ul fundației sale informația că ministerul educației va declanșa o anchetă la Vianu. Interesant este că o publica înainte ca ministerul însuși să facă acest anunț! Dar important este că lucrătorii din presă s-au străduit din răsputeri să imprime în mintea publicului imaginea profesorului rigid și sadic care mănâncă elevi pe pâine. Această imagine a fost întregită și de seria de articole în care sistemul de învățământ era atacat din toate direcțiie.

Totuși, povestea noastră trebuie să aibă și un personaj pozitiv. Cine să fie el? Nimeni altul decât cel mai bun scriitor, dintre polițiști, firește. Godină, Marian Godină! El și nimeni altul este cel care, de la nivelul său modest de agent de circulație, a pornit o revoluție. O revoluție care s-a terminat cu o lansare de carte în cadrul Biliotecii Central Universitare, cea condusă, poate nu întâmplător, de o absolventă a unei facultăți arondate SRI-ului – Mireille Rădoi, lansare la care a participat însuși premierul României Dacian Cioloș. Ce să mai, succes garantat! Un bun exemplu de: ”Așa da, băi stimați cetățeni”! Poza la gazeta de onoare!

Despre România ca stat polițienesc s-a mai scris. Mulți avertizează cu privire la avântul pe care l-au luat în ultima vreme instituțiile ”de forță” cum le place să se autodenumească pentru a evita termeni mai apropiați de realitate cum ar fi cel de ”instituții represive”. N-ar fi nici o problemă cu așa-numitele instituții de forță, doar că ele menite să conserve ordinea socială, oricât de nedreaptă ar fi ea. Și atunci? Cum ajunge o instituție hiper-conservatoare simbolul progresului social? Păi, simplu: cu eroi luminoși care luptă pentru dreptate, ca domnul Godină, nu cu profesori care chinuie elevii cu matematica!

O poveste relativ inocentă dacă n-ar avea urmări tragice. Se discută tot mai des despre desființarea instituției ”staliniste” care este inspectoratul. De notat că lucrătorii din presă de la Hotnews se referă cu același termen când vine vorba depsre liceele românești. Școala este deci o instituție retrogradă ”stalinistă” care trebuie radical reformată. Reformată în sensul că trebuie desființate inspectoratele – ultimele insule care garantau un statut independent al profesorului și un control al directorilor care și așa au ajuns un soi de patroni pe bani publici – în termenii noii limbi de lemn ”manageri de educație”. Vă vine să credeți sau nu, dar educația și școala sunt de fapt instituțiile retrograde și represive. În schimb poliția, cu al său Godină, reprezintă progresul, viitorul luminos! Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe dedicația pe care i-a scris-o domnul Godină domnului prim ministru că aflăm imediat că poliția română va angaja zece mii de oameni!

Pe scurt: avem un profesor de matematică presupus abuziv și un polițist scriitor de succes. Prin urmare, școala este rea și retrogadă, poliția bună, corectă și, iată, sensibilă! Concluzie: desființăm inspectoratele școlare și angajăm polițiști! Jos matematica, trăiască paza și protecția! Cu Godină înainte către progresul social, cu amenzi, cătușe și bastoane!