Cum s-a văzut 1990 în Bucureștiul scăpat din comunism, în 20 de poze

→ CONTEXT

În 1990, japonezul Norihiro Haruta venea la București să vadă cum arată capitala unei țări proaspăt ieșită din lagărul socialist. Japonezul nu a prins în clișeele sale evenimentul major al anului 1990: Mineriada din 13-15 iunie. Atunci, forțele de ordine, susținute de mineri (la chemarea președintelui Consiliului Frontului Salvării Naționale, CFSN, Ion Iliescu, fost membru al Partidului Comunist Român, PCR), au intervenit în forță împotriva protestatarilor din Piața Universității și a populației civile. Turistul nu a imortalizat nici atmosfera din jurul “duminicii orbului”, adică ziua de 20 mai 1990, mai devreme în an, când au avut loc în România primele alegeri libere de după al Doilea Război Mondial. Televiziunea Română (televiziunea de stat) era controlată de putere – CFSN – și a ajutat masiv cu propagandă. Astfel, puterea instalată după 22 decembrie 1989 a fost validată oficial când FSN a câștigat alegerile.

Norihiro Haruta a fost la București în afara acestor perioade tulburi și a reușit să surprindă atmosfera bucureșteană dintre sau de după ele. S-a concentrat însă pe alte aspecte: edilitar-urbanistic, arhitectonic, uman. A surprins Bucureștiul postceaușist, aproape postapocaliptic. În 1990, au fost sistate lucrările la noul centru civic, începute în 1980. Centrul Capitalei României părea un decor distopian fără sens: maidane virane imense tronau lângă Piața Unirii, bulevarde noi bordate de blocuri monumentale își făcuseră loc prin inima orașului, iar pe locul cartierului Uranus din dealul Arsenalului trona Casa Republicii, neoficial Casa Poporului, pe atunci încă nedevenită Parlamentul României. Regimul Ceaușescu (1965-1989) lăsase urme adânci în țesutul urban și mutilase ireversibil zone istorice ale orașului. Nici în prezent, Bucureștiul nu-și revine din tragedia ceaușistă.

Acestea fiind zise, hai s-o luăm la picior cu Norihiro Haruta și să vedem pe unde s-a oprit ↓↓↓ Continue reading Cum s-a văzut 1990 în Bucureștiul scăpat din comunism, în 20 de poze

Timișoara face retorică la nivel Orwellian

În Timișoara se fac tot felul de lucrări publice care au atașate felurite mici scandaluri. Nu doresc să vă plictisesc cu povești ce nu sunt relevante la nivel național; în schimb, doresc a vă arăta (cu degetul) pe domnul Nicolae Robu, om cu mai multe titluri decât Regele Westeros-ului: prof. univ. dr. ing. Nicolae Robu, Primarul Timișoarei.

got-game-of-thrones-30909249-1400-2104

Domnul Nicolae Robu are ca activitate preferată generarea de conflicte false. Fără a dori intrarea în polemici politice, omul spune aberații.

ESTE COMPLET ADEVĂRAT CĂ ARE ADVERSARI POLITICI CARE ÎL SAPĂ!

Dar în situația de față, domnul primar s-a implicat intim în realizarea unor proiecte, a modificat soluții bune pentru unele mai proaste (care oricum nu respectă planurile arhitecturale), iar apoi face sondaje pe Facebook cu opțiuni ridicole – după ce faptul a fost consumat. Ca bonus, după ce votezi în sondaj nu poți vedea rezultatele acestuia, ci trebuie să aștepți să ți le zică pe cuvânt domnul primar.

Aveți mai jos întrebările și opțiunile de răspuns (modest comentate) pe care acesta le-a adresat cetățenilor.

robu rezi

Și răspunsurile unui expert (eu) în ceea ce privește arhitectura, bunul gust și bunul simț:

1. Proiectul a fost făcut de oameni foarte capabili și trebuia respectată părerea lor.

2. Varianta C. Piața ar fi arătat mișto cu gri pentru că ar fi fost colorată de vegetație și de clădirile din jur. Așa ați făcut o țintă uriașă, dar pot trăi cu asta!

3. Am văzut soluția pusă în operă și nu e rea deloc. Iertăm intervenția, dar nu putem omenește ierta argumentele aduse în favoarea ei!

 

P.S.: De asemenea, stimabilul găsește permanent metode de a manipula subtil prin erori logice orice opinie publică, punându-te în postura de a susține ceva absurd.

Ride_with_hitler

Nivelul argumentelor primăriei

 Parafrazez: Sunt unii care nu sunt de acord cu tăierea copacilor sau cu îndepărtarea câinilor vagabonzi. Nu, bos, suntem de acord cu luatul câinilor de pe străzi, dar parcă am vrea să mai avem copaci în afara parcurilor. Copacii-s faini. Copacii-s iubire. Copacii-s viață!

Parafrazez: Sunt unii care nu sunt de acord cu reabilitarea centrului vechi. Nu, bos, doar că nu ați făcut asta în timp util, și nu ați respectat soluțiile profesioniștilor.

Râdeți și arătați cu degetul, dragi cititori, că în final va rămâne doar amărâciune! Amărâciune.

 

Later edit: Poate trebuia vopsită ca tramvaiele din TM, în culorile POLI

poli