Cum a fost cel mai dubios Ajun de Crăciun la București, în 14 poze

La fiecare final de an, circulă multe poze din decembrie 1989 deja devenite clișeu. Ceaușescu la balconul CC. Tancurile din Piața Revoluției. Copilul înfășurat în tricolor. Camionul plin cu revoluționari. Toate astea le-ai văzut de n-șpe mii de ori de-a lungul anilor. De data asta, m-am gândit să popularizez un set de fotografii realizate pe 24 decembrie 1989 de Mircea Ordean și publicate pe net în 2012. Am preluat 14 dintre ele, pe care vreau să le comentez. Vezi postarea inițială a lui Mircea Ordean și tot setul de poze ►AICI

→ CONTEXT

Pe 24 decembrie 1989, în Ajunul Crăciunului, românii puteau să marcheze pentru prima oară din 1948 deschis sărbătoarea asta fără să fie sancționați de autoritățile comuniste. Republica Socialistă România își trăia ultimele zile, iar Președintele ei, Nicolae Ceaușescu (secretarul general al Partidului Comunist Român), împreună cu soția sa, Elena Ceaușescu (viceprim-ministru în Guvernul RSR) fugiseră cu elicopterul de pe acoperișul Comitetului Central al PCR din București pe 22 decembrie, cu 2 zile înainte. Fuseseră capturați apoi și duși în cel mai mare secret la garnizoana militară de la Târgoviște.

La București, în tot vidul de putere creat după plecarea lui Ceaușescu, s-a ridicat Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), alcătuit din nomenclaturiști de rang II din vechiul PCR și condus de Ion Iliescu, comunist care ocupase funcții importante, inclusiv Ministru al Tineretului. În seara zilei de 24 decembrie 1989, Iliescu, președintele CFSN, scrie pe genunchi decretul prin care numește un Tribunal Militar Extraordinar care să-i judece și să-i condamne la moarte pe soții Ceaușescu. A doua zi, de Crăciun, pe 25 decembrie,. Ceaușeștii sunt judecați, găsiți vinovați și executați prin împușcare. Ca să vezi, comuniștii uciseseră alți comuniști pentru a prelua puterea. “Revoluția” reușise.

Atmosfera din București, în ziua de 24 decembrie 1989, era una de panică, teamă și suspiciune. Psihoza teroriștilor, menținută de Televiziunea Română Liberă (TVRL) aservită CFSN, băgase spaima-n populație și o ținea departe de cercurile în care CFSN prelua ușor-ușor toate instituțiile fostei Republici Socialiste. În timp ce toți așteptau să afle soarta cuplului Ceaușescu, teroriștii trăgeau de pe clădiri, de la geamuri, trăgeau în civili, nimeni nu era sigur. Practic, oricine putea fi terorist, asta era ideea generală. Hai să vedem pe unde s-a plimbat Mircea Ordean în preziua execuției Ceaușeștilor ↓↓↓ Continue reading Cum a fost cel mai dubios Ajun de Crăciun la București, în 14 poze

Milițianul la borcan, o specie dispărută de care probabil nu știai

View post on imgur.com


A fost o vreme în București când Poliția, numită Miliția pe atunci, era extrem de vizibilă pe străzi. În multe intersecţii importante din centru, dar şi în intersecțiile de drumuri naţionale, agenții de circulație aveau posturi fixe, numite popular borcane – de fapt, niște cabine cilindrice pentru milițienii care operau manual schimbarea culorilor semafoarelor. Borcanele au devenit un element de mobilier urban caracteristic Bucureștiului comunist pentru vreo 20 de ani, suficient cât să marcheze o generație-două. Au fost montate pe la mijlocul anilor ’50, au atins apogeul în anii ’60, iar până la jumătatea anilor ’70, au dispărut. Ți-am adus destule poze și vederi din epocă să poți admira această specie dispărută. Poate le-ai văzut dar nu ți-ai dat seama că e și câte-un borcan prin cadru.

O luăm deceniu cu deceniu, prin niște locuri prin oraș pe care e posibil să le știi și pe unde am avut borcane cu milițian inclus, acum 50 de ani. Continue reading Milițianul la borcan, o specie dispărută de care probabil nu știai

Tu ce faci de Ziua Republicii?

rumania_RPR

30 Decembrie este genul ăla de fostă sărbătoare celebrată odată cu fast, dar azi uitată complet. ZIUA REPUBLICII, adică a actualei forme de guvernământ a României, este total ignorată de autorități și necunoscută de mare parte a populației.

Serbata an de an in perioada comunista, 30 Decembrie amintea de “desavarsirea revolutiei burghezo-democratice si instaurarea Republicii in Patria noastra, pentru trecerea treptata la socialism si apoi la comunism. Republica – cea mai progresista forma de guvernamant, devenise o realitate palpabila”. Hai sa vedem, totusi, cum ne-am pricopsit in mod real cu republica. Incercam sa descifram misterul din jurul abdicarii Regelui Mihai in 1947. Continue reading Tu ce faci de Ziua Republicii?

Sala Tronului: sanctuarul profanat


In Palatul Regal de pe Calea Victoriei isi are astazi sediul Muzeul National de Arta al Romaniei, institutie de cultura. Pe langa salile „comune” exista insa incaperea pivotala a intregului edificiu – Sala Tronului. Aceasta sala legendara, interzisa muritorilor de rand, nu si-a trait umilinta cea mai mare in vremea comunistilor – asa cum ar fi fost de asteptat – ci dimpotriva, dupa 1989, odata cu instaurarea democratiei republicane.

Articolul acesta este o extensie a postarii scrise cu ocazia lui 10 Mai 2009: Locuri sacre ale regalitatii (recomand sa o cititi inainte). Am decis sa explorez istoria Salii Tronului, marirea si decaderea ei.  Continue reading Sala Tronului: sanctuarul profanat

Da, am avut Piața Marx-Engels în București!


Dincolo de zona Garii de Nord, in continuarea cartierului Grivita, se intind Bucurestii Noi, dupa cum indica si bulevardul principal. Este o fosta comuna suburbana devenita cartier al capitalei, extins si modernizat in in anii comunismului. In aceasta zona am gasit ceva surprinzator, de care nu stiam pana acum. –>

1950s-1960s-buc-noi
La inceputul anilor ’50, cand Romania populara isi revenea dupa al Doilea Razboi Mondial, a inceput constructia de locuinte muncitoresti, mai intai ca microraioane experimentale. Astfel, in 1953-1955, a aparut un ansamblu de locuinte de inspiratie sovietica/stalinista pe bd. Bucurestii Noi, ansamblu cu care Capitala RPR se mandrea pe ilustratele postale.

1956-cinema-infratirea-intre-popoare-buc-noi-teatrul-masca
Cinematograful “Infratirea intre popoare”, nou-nout in 1956

Ansamblul este alcatuit dintr-o serie de blocuri de joasa inaltime, dispuse simetric. Punctul central il constituie o cladire ce aduce un pic cu vechiul Teatru National. Este vorba de Cinematograful “Infratirea intre popoare”, un nume propagandistic care reflecta perfect ideologia regimului de democratie populara. In ilustrata de mai sus (anii ’60), cladirea arata in principiu ca la inaugurare.

Elementele neoclasicizante, specifice arhitecturii staliniste, negau progresul modernist interbelic si duceau limbajul estetic spre un paseism clar, o intoarcere la vremurile de dinaintea avangardei din primele decenii ale secolului 20. Propaganda era prezenta oriunde, asa ca pe fatada cladirii se poate remarca motivul repetitiv al stelei socialiste in 5 colturi.

1960s-buc-noi
Anii au inceput sa se scurga peste complexul de cladiri si albumele familiior mutate aici au inceput sa se umple de poze. Iata una dintr-o colectie personala din acel deceniu.

“Bomba” a venit atunci cand, scotocind prin Arhivele Nationale, am dar peste un act important pentru istoria orasului. Decretul nr. 193/1971 al Consiliului de Stat al RSR atribuia scuarului din fata Cinematografului “Infratirea intre popoare” denumirea de Piata Karl Marx-Friederich Engels!

Asadar, am avut si in Bucuresti un loc public numit dupa parintii socialismului stiintific, asa cum era regula in toate tarile din spatele Cortinei de Fier. Karl Marx (dr.) si Friederich Engels (st.) au capatat, in anii hegemoniei URSS, statui peste statui, nume de strazi si piete in toti satelitii Uniunii Sovietice.

Decretul este semnat de Presedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, inca nedevenit intaiul Presedinte al Republicii pe atunci (evenimentul a avut loc trei ani mai tarziu, in 1974).

Foaia principala a Decretului, prinsa cu snur tricolor intr-o mapa ingrijita purtand pe ea stema socialista, are si o anexa. In anexa, este desenata in tus configuratia simplificata a zonei, ca suport pentru textul decretului.

La mijlocul anilor ’60, viitoarea Piata Marx-Engels era un loc linistit si anost, aflat oarecum la margine de Bucuresti. In spatele nou-construitelor blocuri erau aceleasi case taranesti, aceleasi cocioabe si acelasi stil de viata ca la 1900 sau poate chiar mai jos. Desi scuarul central purta un nume pompos, zona tot una periferica ramanea.

In prezent, zona este mult mai aglomerata. Pe langa valurile succesive de constructii socialiste ulterioare blocurilor initiale, au aparut si constructii contemporane, inghesuite pe vechi parcele de case cvasi-taranesti – haos urbanistic. Aglomeratia in trafic tine pasul cu zilele noastre, dar cel mai important, Piata Marx-Engels si-a pierdut numele.

Dupa ce, in baza deciziei Guvernului Romaniei, s-a infiintat in 1990 Teatrul Masca, acestuia i-a fost atribuit vechiul sediu al Cinematografului “Infratirea intre popoare”, cazut in paragina. In anii recenti, au inceput renovarile la cladire, aceasta fiind si tema de campanie electorala in colegiul respectiv.

In prezent, fosta Piata Marx-Engels se lauda cu fatada renovata tipator a Teatrului Masca (serios, doar fatada de la strada), un loc de joaca pentru copii, pavele ieftine care au inlocuit asfaltul si borduri “de unica folosinta”. In spatele ansambului de factura sovietica, aceleasi cocioabe, dintre care unele au capatat termopane si izolatii termice cu impact coloristic extrem asupra fatadelor.

Recent, Teatrul Masca s-a mutat din acest sediu, care a fost declarat cladire cu risc seismic. Vechiul cinematograf zace azi abandonat, in loc sa fie un centru cultural care sa deserveasca oamenii zonei.