București Ghetou, file de jurnal

Bucureștenii care locuiesc mai ales în sectorul 3 au remarcat cu siguranță gardurile masive care se ridică pe lângă blocuri, împrejurul parcurilor și locurilor de joacă pentru copii, etc. Este o acțiune heirupistă începută de primarul de sector Robert Negoiță (PSD), un român mândru, dar incompetent, după toate semnele, în funcția publică pe care o ocupă. Domnul primar a efectuat în anul 2014 numeroase lucrări edilitare, nu toate necesare, multe chiar cu iz electoral, poate cele mai notorii fiind cele de pe bulevardul Unirii, unde nu avea ce căuta, întrucât acolo e jurisdicția Primăriei Generale. Primăria Sectorului 3 a fost amendată de Primăria Capitalei pentru intruziune. Atât, că în rest lucrările au continuat bine-mersi.

Revenind la gardurile de ghetou, este o acțiune care vizează atragerea simpatiei oamenilor cu gândire simplistă, adică a majorității. Gardurile înalte, ridicate foarte rapid (s-a lucrat zi și noapte cu o eficiență necaracteristică autorităților), îi liniștesc pe mulți bucureșteni, făcându-i să se simtă mai siguri în casele lor. Nimeni nu își pune problema esteticii, cum arată în anul 2014 o Capitală cu zone izolate cu garduri de închisoare. Nimeni nu își pune problema cheltuirii aberante a banului public pe proiecte neesențiale.

Nu există o listă reală a priorităților, primarul și cercul de firme interesate din jurul lui fac lista priorităților în funcție de materialele de livrat și profiturile de făcut, Consiliul Local aprobă, că doar are majoritate Puterea. Totul cu aprobarea populației în mare parte ignorantă. Totuși, mai există și o minoritate preocupată de administrarea defectuoasă a sectorului. Vedeți la finalul articolului ce răspuns incredibil a primit un cetățean care a îndrăznit să ridice capul și să întrebe.

Pentru mulți, gardurile lui Negoiță sunt apogeul civilizației urbane a epocii actuale. O soluți genială de a elimina criminalitatea, o soluție salvatoare venită de la un primar providențial. Să parcurgem o mică cronologie a gardurilor de ghetou care fac Bucureștii mai siguri. Comentariile sunt cele postate pe pagina noastră de Facebook la vremea respectivă. Continue reading București Ghetou, file de jurnal

RIP Școala Comunală Dudești

Vechiul cartier Dudești a dat naștere multor legende urbane în București. Fostele moșii ale boierilor din familia Dudescu au devenit o mahala a Capitalei României. Pe-aici se găseau pe vremuri cartierul rău-famat Crucea de Piatră, cu bordeluri, dar și neguțători evrei cu prăvălii pitorești. Zona avea și o latură industrială: mai multe fabrici, majoritatea dispărute în prezent. Astăzi, depoul RATB Dudești se păstrează ca martor al localizării inițiale – la periferia Capitalei interbelice. Mai încolo de depou începea comuna suburbană Dudești-Cioplea (înglobată ulterior în cartierul Balta-Albă – Titan, în anii ’60). Ca orice așezare, comuna Dudești avea și o școală unde învățau copiii. Școala se găsea în bariera Dristorului, în capătul Căii Dudești și era găzduită de o clădire foarte impunătoare la acea dată. Face parte din prima generație se școli primare bucureștene. În aceeași categorie includem Școala Mântuleasa și Școala “Cuibu’ cu Barză”.

mantuleasaȘcoala Mântuleasa, de pe strada omonimă, era cea mai veche din București. Clădirea de la nr. 7-9 fusese fondată în anul 1826. Aici a învățat scriitorul Mircea Eliade și de aceste locuri este legată acțiunea nuvelei „Strada Mântuleasa”. Școala și clădirile adiacente au fost demolate în 2002, fără aviz de la Ministerul Culturii si Cultelor. Proprietarii au vrut să construiasca aici un turn de 17 etaje și au obținut aprobare de la Primaria Sectorului 3 în 2009, semnată de arhitectul-șef de sector, Ștefan Dumitrașcu, însa planul urbanistic de detaliu care dădea undă verde construcției a fost anulat de Consiliul Local de sector în urma mobilizării vecinilor afectați și presei. Vorbim de o zonă protejată. Proprietarii au revenit în 2010, cerând atunci permisiunea să construiască un bloc de 8 etaje. Nici acesta nu a fost aprobat. În prezent, s-a venit cu o nouă propunere, de bloc de 6 etaje, însă acesta nu respectă regimul de înălțime (max. 13 metri), gradul de ocupare a parcelei și distanța de bun-simț față de clădirile vecine.

scoala ciubu cu barzaȘcoala “Cuibu’ cu Barză” se găsește pe strada Știrbei-Vodă. Fondată în 1881, a trecut prin cutremure, războaie și fel de fel de regimuri politice. Cunoscută ca Școala de Muzică și Arte Plastice nr. 3, își ia numele de la biserica vecină, Sf. Ștefan – “Cuibu’ cu Barză”. În anii ’80, parte a sistematizării ceaușiste a Capitalei, segmentul din str. Știrbei-Vodă cuprins între Podul Eroilor și strada Berzei a fost supralărgit. S-au demolat multe clădiri valoroase (Institutul de Metrologie, de exemplu), a fost translatată biserica și s-au ridicat blocuri masive și anoste. Școala a supraviețuit, alături de Judecătoria Sectorului 4. A fost lăsată în paragină după 1990 până la punctul în care se credea că va fi demolată. În ultimii ani și cu multe eforturi, a fost consolidată, modernizată și renovată.

scoala_dudLa 3 ani după reforma lui Alexandru Ioan Cuza și în al doilea an pe Tronul Principatelor Unite al Principelui Carol (viitor Rege Carol I), în mahalaua Dudești se ridica o școală. Școala cunoscută azi sub nr. 80 a fost fondată pe 1 mai 1867, prin Ordinul Ministrului Școalelor nr. 10946/04/1867. În prezent, acest edificiu-martor al transformărilor profunde prin care a trecut Capitala este în agonie: după demolarea parțială, urmează să fie transformat într-un kitsch pseudo-modern, culmea, sediu administrativ al sectorului 3! Povestea Școlii Comunale Dudești, un edificiu public nepromovat de care mulți habar nu au, face obiectul acestui articol. Vedem cum a trecut școala prin trei secole de existență și cum o tratează contemporanii noștri, mai ales cei aflați în funcții de decizie. Continue reading RIP Școala Comunală Dudești