Cum arată vara lui ’56 la București, colorată după 60 de ani

Acum un an, articolul cu 40 de poze comentate din vara lui 1956 la București devenea cel mai accesat din istoria de 8 ani a Rezistenței Urbane (la momentul ăla), cu peste 50.000 de Share-uri directe pe Facebook și sute de mii de vizualizări aici, pe site. În ziua postării, ne-a picat server-ul de două ori din cauza accesării fără precedent. Apoi, articolul a început să circule, parțial sau integral, prin tot felul de locuri de pe Internet. A fost tradus, pozele au fost extrase în albume pe Facebook, într-un cuvânt, oamenii chiar au fost încântați să descopere un oraș pe care nu au apucat să-l cunoască – Bucureștiul de acum 60 de ani. Recomand să citești postarea inițială înainte de a parcurge articolul ăsta, să înțelegi contextul în care au fost realizate fotografiile.

Dragoș Andreescu, zis Jumară, pasionat de istorie și fotografie veche, a venit cu o super idee: a ales cinci cadre din vara lui 1956 și le-a colorizat, le-a dat viață și le-a făcut să arate și mai spectaculos. Dragoș se ocupă de ceva vreme cu colorizarea fotografiilor monocrome vechi, așa că nu rata pagina Istorie în culori, unde își postează creațiile. Este unul dintre cele mai interesante proiecte de readucere în prezent a istoriei, prin colorarea ei.

Acum un an, spuneam că:

În vara lui 1956, la București soseau fotoreporteri ai presei din Germania Democrată (RDG), stat socialist bun prieten cu – pe atunci – tânăra Republică Populară Romînă (RPR).

Numai că pozele erau integral alb-negru. Acum, la 60 de ani de când au fost făcute, cinci dintre ele arată mult mai bine în culori. (Re)descoperă-le mai jos ↓↓↓ Continue reading Cum arată vara lui ’56 la București, colorată după 60 de ani

17 piese de vară pe care le iubeai sau iubeai să le urăști și acum 15 ani

Nu ți-e dor de verile lungi în care trupele se înghesuiau să scoată melodii de sezon, în care “mare” și “soare” trebuiau alăturate musai, altfel nu mergea? Nu ți-e dor de videoclipurile estivale jenante care rulau non-stop la singurul post TV de muzică de pe vremea aia, Atomic TV? Muzica românească de vară a început timid prin 1998, pentru ca până în 2000 să depășească orice limită și apoi să se calmeze în primii ani ai deceniului trecut. Acum 15 ani, însă, la radio urlau piesele astea, iar teatrele de vară de pe litoral se umpleau-ochi pentru ca hoardele de turiști să-și vadă artiștii favoriți făcând cel mai nesimțit playback, care era extrem de cușer pe vremea aia.

Dacă intri să cauți melodiile de mai jos, ajungi inevitabil să te întrebi “Chiar s-a ascultat așa ceva în România?” Da, chiar s-a ascultat. Masiv. Versuri porcoase pe față, versuri porcoase mascate, aluzii sexuale, copilării, mimarea naivității, toate experimentele astea, unele de foarte mare succes, fac parte dintr-o etapă a muzicii românești pe care n-ai cum s-o ignori. Poate ai trăit-o și atunci știi exact despre ce vorbesc sau, dacă nu, e mult mai tare să descoperi cum ne distram acum 15 ani, vara. E aproape anul 2000. Continue reading 17 piese de vară pe care le iubeai sau iubeai să le urăști și acum 15 ani

Cât de liniștită părea vara lui ’88 la București în plin ceaușism scelerat, în 10 poze

➲ CONTEXT

În vara lui 1988, cineva s-a plimbat prin centrul Capitalei și a făcut niște poze. N-ar fi nimic special legat de asta, numai că vorbim de anii ’80, deceniul când primul Președinte al României, Nicolae Ceaușescu, a decis că vrea un oraș nou. În viziunea regimului comunist naționalist Ceaușescu, Capitala Republicii Socialiste România trebuia să se alinieze dezvoltării Patriei socialiste și să reflecte stilul de viață al omului nou, într-o societate socialistă multilateral dezvoltată. Vezi ►AICI◄ ce zicea propaganda regimului despre transformarea Bucureștilor. Reconstrucția era motivată oficial de urmările cutremurului din 1977. ►AICI◄ este un bilanț al reconstrucției de până în 1979, peste “vetrele durerii”.

În București și în toată țara se luau alimente pe cartelă, nu prea era curent electric, iar teroarea psihologică domnea peste tot, instituită de Securitate, organul de represiune principal în România comunistă. Austeritatea dusă la extrem era compensată cu parade grandioase închinate iubitului conducător și genialei sale soții – tovarășa Academician Doctor Inginer Elena Ceaușescu, savant de renume mondial, Zilei Naționale (23 August), etc. Cetățenii erau obligați să se bucure și să sărbătorească, că aveau chef sau nu.

Revenind la București, multe zone și-au schimbat atunci aspectul. Din Obor până în Victoriei (vezi ►AICI◄ cum s-a tranformat Piața Victoriei), din Tineretului până în Vitan, din dealul Arsenalului până la Piața Unirii, orașul vechi a dispărut și a făcut loc orașului nou. În zona centrală, orașul nou se numea Centrul Civic, oficial, Ansamblul Politico-Administrativ cu bijuteria coroanei, Casa Republicii (azi Parlamentul/Casa Poporului). Avem ►AICI◄ un set de poze incredibile de pe șantierul colosului. Era cald. Pe străzi, oamenii își vedeau de grijile cotidiene, mult prea preocupați de viața de zi cu zi pentru a conștientiza cu adevărat dimensiunea transformărilor prin care trecea orașul lor. Să vedem pe unde s-a plimbat omul cu camera și ce i-a atras atenția. Continue reading Cât de liniștită părea vara lui ’88 la București în plin ceaușism scelerat, în 10 poze